OCULTA MONDIALĂ ARE ACUM UN NUME – SECTA BANCARĂ TIBETANĂ. OLIGOPOLUL: Cum conduc marile companii multinaționale lumea (II). Pepsi Cola și Coca Cola se ”joacă” de-a concurența? (II)

Sursele citate subliniază: „Iată, așadar, cum prin această suprapunere de acționari se crează premisa – și nu trebuie să fii mare specialist sau doctor în economie ca să realizezi asta -, unei colaborări evidente între cele două mari companii de băuturi carbogazoase, aparent rivale. În scopul, am mai spus, de a controla piața mondială a acestor băuturi. Practică care blochează orice altă concurență sau dezvoltare a altor companii mai mici”.

De observat că principalii deținători ai Coca Cola Co. și PepsiCo. nu doar că sunt acționari comuni ai acestor companii, dar mai sunt și acționarii între ei, unii la alții. Acest fapt întărește ideea că între Coca Cola Co. și PepsiCo există o asociere structurală.

Combinația perfectă dintre Coca Cola și Pepsi: duopolul

Am apelat la sursa deschisă Wikipedia pentru a explica, pe înțelesul tuturor, ce este duopolul sau, cum mai este denumit, „Concurența de tip Bertrand”:

„Concurența de tip Bertrand sau duopolul  este un model al concurenței în economie, purtând numele matematicianului francez Joseph Louis François Bertrand (1822-1900). Acest model este un model al competiției firmelor aflate în duopol.

 Supozițiile modelului:

• Există două firme care produc produse omogene;
  • Firmele nu cooperează;
  • Firmele au același cost marginal;
  • Costul marginal este constant;
  • Cererea este lineară;
  • Firmele concurează prin prețuri și își stabilesc prețurile simultan;
  • Amândouă firmele au comportament strategic;
  • Amândouă firmele concurează doar prin prețuri și oferă cantitatea cerută;
  • Consumatorii cumpără de la firma cu prețurile cele mai mici sau de la fiecare firmă cantități egale, dacă prețurile stabilite de fiecare dintre cele două firme sunt egale.

Concurența prin prețuri înseamnă că firmele pot să își modifice cu ușurință cantitățile oferite, însă odată ce au ales un anumit preț, este foarte greu, dacă nu imposibil ca acestea să-l modifice, de exemplu barurile, magazinele sau alte companii care practică prețuri ne-negociabile.

Scandaluri în afacerile Coca Cola și Pepsi

Companiile mari, precum Coca-Cola și Pepsi, au fost implicate ocazional în diverse investigații și procese legate de practicile lor de afaceri. Iată câteva exemple notabile:

1. Coca-Cola:
   – Contabilitate și Raportare Financiară: În 2008, Coca-Cola a fost investigată pentru presupuse practici contabile inadecvate. Autoritățile au examinat dacă compania a manipulat veniturile pentru a-și îmbunătăți imaginea financiară.
   -Practici Antitrust: În trecut, Coca-Cola a fost acuzată de practici monopoliste, mai ales în piețele externe, pentru a elimina sau reduce concurența.
   -Corupție și Mită: Coca-Cola a fost implicată în diferite scandaluri de corupție în țări precum India, unde a fost acuzată că a oferit mită pentru a obține permise de mediu și alte autorizații.
2. Pepsi:
   -Contabilitate și Raportare Financiară: Similar cu Coca-Cola, Pepsi a avut și ea investigații legate de practicile contabile. De exemplu, în anii ’90, a fost suspectată de manipularea rapoartelor financiare pentru a atrage investitori.
   -Practici Antitrust: Pepsi a fost implicată în dispute antitrust, în special legate de piețele de băuturi răcoritoare și de concurența cu Coca-Cola.
   -Corupție și Mită: În diferite ocazii, Pepsi a fost investigată pentru presupuse practici de corupție în țări străine, în special legate de obținerea de permise și licențe pentru operațiunile sale.
   Ambele companii au trebuit să plătească amenzi semnificative și au fost obligate să adopte măsuri corective pentru a-și îmbunătăți practicile de conformitate și guvernanță corporativă. Totuși, aceste investigații și procese nu au avut un impact major pe termen lung asupra poziției lor dominante pe piață.

Infracțiuni în domeniul bursier

În contextul acestui articol, este interesant de adus în atenție și câteva considerente de ordin general în legătură cu eventualele activități dubioase pe care marile companii le pot desfășura cu scopul de a acapara piețele de profil și de a-și spori considerabil profitul.

Astfel, multinaționalele pot fi implicate în diverse infracțiuni în domeniul bursier, iar acestea pot include:

1. Manipularea pieței:

-Manipularea prețurilor: Multinaționalele pot încerca să influențeze prețul acțiunilor prin tranzacții artificiale, creând impresia unei activități de piață crescute.
-Informații false: Răspândirea de informații false sau înșelătoare pentru a manipula percepțiile investitorilor și a influența prețurile acțiunilor.

2. Insider trading (Tranzacționare bazată pe informații privilegiate):
   – Utilizarea de informații confidențiale sau nepublice pentru a face tranzacții avantajoase în beneficiul propriu sau al unor terți.
3. Fraudă contabilă și raportare financiară falsă:
   – Prezentarea de date financiare incorecte sau înșelătoare în rapoartele financiare pentru a ascunde performanțe slabe sau pentru a atinge obiective financiare nerealiste.
4. Corupție și mită:
   – Folosirea de mită sau practici corupte pentru a obține avantaje neloiale, inclusiv în procesele de licitare și contractare, ceea ce poate afecta direct sau indirect piețele financiare.
5. Spălare de bani:
   – Utilizarea structurilor corporative complexe și a tranzacțiilor bursiere pentru a spăla bani proveniți din activități ilegale, integrându-i în sistemul financiar legal.
6. Schemelor de tip „Pump and Dump”:
   – Creșterea artificială a prețului unor acțiuni prin promovarea intensă și apoi vânzarea rapidă a acestora, lăsând investitorii obișnuiți cu pierderi mari.
7. Practici de cartel și monopol:
   – Stabilirea unor înțelegeri între multinaționale pentru a fixa prețuri, a limita producția sau a împărți piețele, afectând astfel concurența și piețele financiare.

Aceste infracțiuni nu doar că afectează investitorii și încrederea în piețele financiare, dar pot atrage și sancțiuni severe din partea autorităților de reglementare. Pentru a contracara aceste practici, există reglementări stricte și mecanisme de supraveghere implementate de organisme precum Comisia pentru Valori Mobiliare (SEC) în SUA sau Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) în UE.

Acțiuni reciproce

Dar, marile companii multinaționale pot deține acțiuni una în alta și nu este ilegal. Aceasta se întâmplă frecvent din mai multe motive, cum ar fi strategii de afaceri, parteneriate strategice sau diversificarea portofoliului de investiții.
Cu toate acestea, există anumite reglementări și limitări care trebuie respectate:

1. Legislație antitrust: Autoritățile de reglementare pot interveni dacă achizițiile de acțiuni între companii duc la monopoluri sau la restrângerea concurenței în anumite piețe.
2. Conflict de interese: Companiile trebuie să fie atente la potențialele conflicte de interese care pot apărea din deținerea reciprocă de acțiuni.
3. Dezvăluiri financiare: Companiile sunt obligate să dezvăluie deținerile lor de acțiuni în alte companii în rapoartele financiare, conform normelor de transparență financiară.
4. Reglementări privind piețele de capital: Există reguli specifice în fiecare jurisdicție privind modul în care se pot face astfel de investiții și ce informații trebuie furnizate autorităților și investitorilor.

În concluzie, nu există nicio interdicție generală împotriva companiilor multinaționale de a deține acțiuni una în alta, dar trebuie respectate anumite reglementări pentru a preveni practicile anticoncurențiale și pentru a asigura transparența.

Înțelegeri pe piață

Înțelegerile ascunse între companii pentru a domina piețele sunt denumite adesea „carteluri”. Acestea sunt acorduri ilegale între companii concurente, cu scopul de a reduce sau elimina concurența pe piață. Practicile comune ale cartelurilor includ:

1. Fixarea prețurilor: Companiile convin să stabilească prețuri similare sau să crească prețurile în mod coordonat, eliminând astfel concurența pe bază de preț.
2. Împărțirea piețelor: Companiile își împart piețele geografice sau categoriile de produse, astfel încât să nu concureze între ele pe anumite segmente.
3. Limitarea producției: Companiile convin să limiteze producția pentru a menține prețurile la un nivel ridicat.
4. Acorduri de licitație: Companiile se înțeleg să manipuleze procesul de licitație, convenind cine va câștiga o anumită licitație și cum vor fi distribuite ulterior contractele.

Instituții  care controlează și sancționează firmele criminale

Aceste practici sunt ilegale în majoritatea țărilor deoarece subminează principiile pieței libere și sunt în detrimentul consumatorilor, care ajung să plătească prețuri mai mari pentru bunuri și servicii de calitate inferioară. Autoritățile de concurență din diverse țări, cum ar fi Comisia Europeană sau Federal Trade Commission din SUA, monitorizează și sancționează astfel de practici pentru a proteja piețele și consumatorii.

Exemple notabile de carteluri includ cazuri din industrii variate, de la industria auto la cea a electronicelor și farmaceuticelor. Sancțiunile pot include amenzi semnificative și, în unele cazuri, pedepse cu închisoarea pentru persoanele implicate.

Cum controlează Coca Cola și PepsiCo Piața

Marile companii internaționale controlează piețele din diferite domenii ale lumii printr-o serie de strategii și practici elaborate. Iată câteva dintre principalele modalități:

1. Diversificarea și integrarea pe verticală și orizontală:
   -Integrarea pe verticală: Companiile își extind controlul asupra întregului lanț de aprovizionare, de la producție la distribuție. De exemplu, o companie de petrol poate controla și extracția, rafinarea și distribuția.
   -Integrarea pe orizontală: Achiziționarea sau fuziunea cu companii concurente pentru a crește cota de piață și a elimina competiția.
2. Economii de scară:
   – Companiile mari au capacitatea de a produce la scară largă, ceea ce reduce costurile de producție pe unitate și le permite să ofere prețuri competitive, adesea mai mici decât cele ale competitorilor mai mici.
3. Branding și marketing:
   – Investiții masive în publicitate și marketing pentru a construi și menține un brand puternic, recunoscut la nivel mondial. Brandurile puternice pot fideliza clienții și pot justifica prețuri premium.
4. Accesul la finanțare:
   – Marile companii au acces mai ușor la piețele de capital și pot atrage investiții mari, ceea ce le permite să investească în cercetare și dezvoltare, să inoveze și să se extindă rapid.
5. Reglementări și lobby:
   – Influența asupra reglementărilor prin activități de lobby pentru a crea un cadru legislativ favorabil afacerilor lor. Acest lucru poate include obținerea de avantaje fiscale, subvenții sau reglementări care să pună bariere în calea noilor intrări pe piață.
6. Inovația și tehnologia:
   – Investiții continue în cercetare și dezvoltare pentru a inova și a dezvolta noi tehnologii, produse și servicii care să răspundă nevoilor pieței și să păstreze un avantaj competitiv.
7. Controlul distribuției și al canalelor de vânzare:
   – Stabilirea unor relații strânse cu distribuitorii și retailerii pentru a asigura o prezență dominantă pe rafturile magazinelor și în canalele de distribuție.
8. Globalizarea:
   – Extinderea operațiunilor la nivel global pentru a accesa noi piețe și a reduce dependența de piețele locale. Acest lucru permite și diversificarea riscurilor economice.
9. Achiziții strategice:
   – Preluarea de companii mai mici și inovative pentru a elimina concurența sau pentru a accesa noi tehnologii și piețe.
10. Managementul lanțului de aprovizionare:
    – Optimizarea și gestionarea eficientă a lanțului de aprovizionare pentru a reduce costurile și a îmbunătăți viteza de livrare, asigurând astfel un avantaj competitiv.

    Concurența dintre Coca Cola și PepsiCo, partea vizibilă și legală

Prin utilizarea acestor strategii, marile companii internaționale reușesc să-și consolideze poziția pe piețele globale și să exercite un control semnificativ asupra acestora.

Concurența dintre Coca-Cola și Pepsi, partea viuzibilă și legală, este reală și intensă. Ambele companii se luptă de mai multe decenii pentru supremația pe piața globală a băuturilor răcoritoare. În ceea ce privește competiția dintre ele, există câteva aspecte de menționat:

1. Istoric: Competiția dintre Coca-Cola și Pepsi, cunoscută și sub numele de “Cola Wars”, a început în anii 1970 și a continuat intens în deceniile următoare. Ambele companii au investit masiv în publicitate, inovații de produs și expansiune globală pentru a atrage consumatorii.
2. Marketing și Publicitate: Coca-Cola și Pepsi au cheltuit miliarde de dolari pe campanii publicitare pentru a-și crește cota de piață. De-a lungul timpului, au folosit vedete, promoții speciale și evenimente sponsorizate pentru a se diferenția una de cealaltă.
3. Strategii de Preț și Distribuție: Ambele companii folosesc strategii de prețuri competitive și se străduiesc să își maximizeze prezența în diverse puncte de vânzare, de la supermarketuri la restaurante și automate de băuturi.
4. Inovație și Diversificare: Pentru a rămâne relevante, atât Coca-Cola, cât și Pepsi au diversificat gama de produse, incluzând băuturi fără zahăr, sucuri naturale, băuturi energizante și ape minerale.
5. Procese Legale și Reglementări: Concurența între aceste companii a dus, în unele cazuri, la dispute legale și intervenții ale autorităților de reglementare pentru a asigura practici concurențiale corecte.

Partea întunecată a înțelegerii

Pe de altă parte, unii pot percepe această competiție ca fiind “falsă” din următoarele motive:

– Colaborări tactice: În anumite situații, Coca-Cola și Pepsi pot colabora tacit pentru a stabiliza piața și pentru a evita războaie de prețuri distructive care ar putea să le afecteze profiturile.

– Piață oligopolistică: Într-o anumită măsură, piața băuturilor răcoritoare este un oligopol, în care câteva companii dominante (precum Coca-Cola și Pepsi) controlează majoritatea cotei de piață și pot influența prețurile și alte condiții de piață.

Până la dezvăluirile celor de la Fundatia Corporate Transparency, se putea formula, în raport cu cele două paragrafe imediat anterioare, următoarea concluzie, și anume că concurența dintre Coca-Cola și Pepsi este una reală și continuă să fie un aspect semnificativ al pieței băuturilor răcoritoare, deși poate exista și un anumit grad de colaborare tacită pentru a menține stabilitatea pieței.

Dezvăluirea „cumetriei” dintre acționarii comuni ai celor două companii schimbă, însă, totul.

Așa cum spuneam și în articolul-pilot al acestei serii de dezvăluiri din lumea marilor companii multinaționale care conduc lumea, în interesul Sectei Bancare Asiatice, inițiată de ActiveNews cu contribuția „Corporate Transparency”, vor urma alte articole din această zonă tenebroasă, puțin cunoscută sau chiar deloc majorității oamenilor, indiferent de statutul sau nivelul social la care se află.

Cristian Botez – ActiveNews

https://www.activenews.ro/stiri-dezvaluiri/OCULTA-MONDIALA-ARE-ACUM-UN-NUME-SECTA-BANCARA-TIBETANA.-OLIGOPOLUL-Cum-conduc-marile-companii-multinationale-lumea-II-.-Pepsi-Cola-si-Coca-Cola-se-joaca-de-a-concurenta-191178?fbclid=IwY2xjawFonR5leHRuA2FlbQIxMQABHTwyh6ppyUoeszD8GiDkkFRYzXJm-NrTGfCDGLTuHO7n7QN7pSog1E2IgQ_aem_5myLjTmEgpR_5hsp6fa6sQ

Va urma