La o tranzacție facută la bursă participă:
- Dealerul vanzător – cel care vinde acțiuni sau obligațiuni de împrumut;
- Dealerul cumpărător – cel care cumpară acțiuni, obligațiuni;
- Brokerul, acel intermediar de la bursă care:
- găsește cumpărător pentru orice vanzător,
- găsește vanzător pentru orice cumpărător.
CONCLUZIE, Brokerul este, deci, BURSA.
Dealerii sunt, deci, clienții bursei – cei care vor să-și vândă sau să cumpere acțiuni sau obligațiuni de împrumut.
După ce s-a închis tranzacția, Bursa (brokerul) și-a încheiat misiunea.
Apoi intră în funcțiune Banca Custode, care are ca misiune să treacă acțiunile pe numele noului proprietar, adică cel care le-a cumpărat și să se asigure că banii (contravaloarea acțiunilor) au plecat din contul dealerului cumpărător și au ajuns în contul dealerului vanzător.
Foarte important!!!
Orice Bursă de Valori (Stock Exchange) are atașată uneori în aceeași clădire și o Bancă Custode care deține Registrul Acționarilor. Această Bancă Custode cunoaște cu precizie cum se mișcă acțiunile companiilor de la un proprietar la altul.
La fel ca la o vânzare de apartament:
- Brokerul reprezintă firma de imobilare care gasește cumpărător;
- Notarul și cartea funciară sunt instituțiile care se asigură că apartamentul trece în posesia noului proprietar (prin înscriere în Registrul Cartii funciare) și că banii cumpărătorului ajung în contul vânzătorului apartamentului.
Deci notarul și Cartea funciară joacă rolul de bancă custode pentru toate tranzacțiile imobiliare (clădiri, case, terenuri, etc.)
Banca Custode se mai numește și : – Clearing Bank – Banca de compensare,
– Registrul – Register Bank,
– Liquidationskasse – în germană,
– Liquidatiekas – în olandeză,
– Caise de Liquidation – în franceză,
– Banco di Compensatione e Garanzia – în italiană.
În Marele Zid Chinezesc este evidențiat foarte bine
- Și Zidul = (seminifică) Bursa
- Și Strada de sus de pe zid = Custodian Bank, care ține în evidentă acțiunile vândute la bursă.
La firmele mici de familie din Occident care nu sunt firme multinaționale și nu sunt cotate la Bursă, acțiunile membrilor familiilor sunt înregistrate la Registrul Comerțului pentru că acționarii sunt doar cațiva, iar acțiunile se vând foarte rar între membrii familiei.
Fiind foarte bine reglementat. Registrul Comerțului este sub autoritatea statelor occidentale, deci totul este transparent si orice monopol ar deveni vizibil.
Monopol apare atunci când o persoană deține foarte multe companii și începe să dicteze în piață și în politică, dar, mai GRAV, și în organizarea războaielor.
Tibetanii au recurs la un TRUC pentru a scoate companiile de sub supravegherea Registrului Comerțului din tările occidentale.
TRUCUL constă în următoarele măsuri:
- După ce au cumpărat firme de la familiile europenilor sau ale americanilor (uneori la pret foarte convenabil celor care le cedează), Trustul Bancar Tibetan vinde acțiunile unui mare număr de bănci care fac parte tot din Trustul Tibetan. Astfel, capitalul social al firmei este divizat în părți foarte mici numite acțiuni (firma a fost vândută unui număr foarte mare de proprietari, pe bursă).
- Aceste părți foarte mici se vând cu o frecvență foarte mare în mod intenționat pe bursă către alți proprietari (bănci manevrate tot de tibetani) și apoi sunt răscumpărate de foștii proprietari. Practic, firmele din Trustul Bancar Tibetan își vând și cumpără între ele acțiuni cu o frecvență foarte mare, motivând în mod fals că vor să facă profit din speculă.
Astfel, în anul 1400 ajunsese ca Registrul Comerțului din Europa și Constantinopol să fie suprasolicitat si sufocat de numărul uriaș de tranzactii ale acțiunilor acelorasi companii (cumpărate, vândute și revândute de mai multe ori pe zi). Aceste vânzari și cumpărări erau făcute forțat intenționat doar pentru a suprasolicita si supraaglomera funcționarii regali de la Registrul Comertului.
- În aceste condiții, Tibetanii, prin agenții lor secreți, iranieni, indieni, rromi din Punjuabul Indian și evrei, au putut solicita Regelui scoaterea Registrului Acționarilor din Registrul Comerțului, care era sub autoritatea Regelui si a Nobilimii Europene.
Noul Registru al Acționarilor urma să fie ținut de o Bancă Custode – Banca de Clearing, Banca de Compensare.
- Această Bancă Custode urma să se autoreglementeze (pentru că regii europeni nu întelegeau mecanismele de bursă), adică să funcționeze după propriile reguli. Aceste reguli erau făcute în secret de LAMA acelor vremuri. În acest fel, acționarii majoritari tibetani, thailandezi, chinezi de la toate companiile pe acțiuni (fabrici de tunuri, ateliere de trăsuri, șantiere de corăbii, fabrici de săbii, muschete și sulite și multe altele) se puteau ascunde de autoritatea Regelui și a nobilimii europene.
Practic, regii europeni nu știau ca tibetanii – chinezi erau proprietarii celor mai mari companii din regat.
- Firmele de familie ale europenilor, care aveau în general 1-5, sau chiar 10 acționari, au rămas în continuare în evidența Registrului Comerțului Regal.
- Și în zilele noastre aceste Bănci Custode din SUA, Europa, Canada, Japonia, Australia au rolul să ascundă că deținătorii majoritari de acțiuni ai firmelor multinaționale sunt din Tibet, China, Thailanda – vezi planșa de jos
Thailanda (Thai) făcea parte din fostul imperiu chinez – și a fost separată de China de curând.
De fapt, secta bancară tibetană provine din Thai, jumătate din clan este și acum în Thailanda, iar cealaltă jumatate a urcat în Tibet. Semnificația este că acestia din urmă trebuie să fie mai presus de orice pamântean. În limbajul tibetan simbolurile sunt foarte importante.
- Toate marile Bănci Custode din insule, offshore-uri, tax heaven, free zone sunt deținute și coordonate de HSBC (Hong Kong and Shanghai Banking Corporation), dar și de sateliții săi
– Standard Chartered Bang
– City Group
– Santander si altele.
